ire

(English)

Din engleza medie < latină īra.

• AFI: /aɪɹ/ (SUA)
• AFI: /aɪ.ə(ɹ)/ (Anglia)

ire, (nenumărabil)

1. (livr.) furie, mânie, înverșunare

   My heart was full of ire.

• fury, rage, wrath

• ireful

• irascibility
• irascible
• irate

Conjugarea verbului to ire
Infinitiv	to ire
Prezent simplu pers. 3 sg.	ires
Trecut simplu	ired
Participiu trecut	ired
Participiu prezent	iring

1. a înfuria, a mânia; a irita, a supăra

• Dictionary.com

---

(français)

Din latină īra.

• AFI: /iʁ/

ire f., ires pl.

1. (livr.) furie, mânie, înverșunare

• colère

---

(norsk)

Confer Irland.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

ire m., irer/irar pl.

1. irlandez

• irlender (bokmål), irlendar (nynorsk), irlending

• irsk

• Irland
• Republikken Irland