De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Simpatoliticele (denumite și adrenolitice sau simpatoplegice) sunt substanțe medicamentoase care împiedică efectul mediatorilor endogeni adrenalină și noradrenalină asupra receptorilor vegetativi simpatici sau care împiedică efectele excitării neuronilor simpatici.[1] Antagoniștii adrenergici au unele indicații importante, fiind utilizați adesea în hipertensiunea arterială.
Inhiba recaptarea precursorilor din fanta sinaptica, deci prin epuizarea neurotransmitatorului.
După mecanismul de acțiune, simpatoliticele pot acționa direct sau indirect:
- Simpatolitice cu acțiune directă
- Antagoniști alfa
- Antagoniști beta
- Antagoniști alfa și beta
- Simpatolitice cu acțiune indirectă
După selectivitate, simpatoliticele cu acțiune directă pot fi selective sau neselective:
- Antagoniști alfa1-selectivi
- Antagoniști alfa2-selectivi
- Antagoniști alfa-neselectivi
- Antagoniști beta1-selectivi
- Antagoniști beta-neselectivi
- Antagoniști alfa și beta