Mihnea Turcitul
| Mihnea al II-lea Turcitul | |
 Domn al Țării Românești | |
 Mihnea Turcitul în Biserica Domnească din Târgoviște | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | iulie 1564 Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia  |
| Decedat | octombrie 1601 Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Părinți | Alexandru al II-lea Mircea Ecaterina Salvaresso |
| Căsătorit cu | Neaga, fiica lui Vlaicu, jupân de Cislău |
| Copii | Radu Mihnea |
| Religie | islam |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
 Domn al Țării Românești (1x) | |
| Domnie | 11 septembrie 1577 – iulie 1583 |
| Predecesor | Alexandru al II-lea Mircea |
| Succesor | Petru Cercel |
| Domn al Țării Românești (2x) | |
| Domnie | 6 aprilie 1585 – 19 mai 1591 |
| Predecesor | Petru Cercel |
| Succesor | Ștefan Surdul |
Modifică date / text  | |
Mihnea al II-lea Turcitul (n. iulie 1564, Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia – d. octombrie 1601, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul al Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Mihnea al II-lea a fost singurul fiu al lui Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaresso. A urcat pe tron în urma unor evenimente caracteristice decăderii puterii domnului și obiceiurilor locale, sub presiunea Imperiului Otoman (suzeranul Țării Românești): Mihnea a concurat cu un pretendent străin, doctorul lombard Rosso, care susținea că este descendentul unui domn valah. Prima domnie, ca voievod-copil, s-a desfășurat sub tutela mamei sale, doamna Ecaterina Salvaresso, și s-a încheiat cu mazilirea lui de către sultanul Murad al III-lea (în iunie 1583), în favoarea domnului Petru Cercel. Ca urmare, a fost nevoit să plece în exil la Tripoli, sub custodia autorităților otomane.
În timpul lui Mihnea Turcitul a fost introdus în Țara Românească mucarerul.[2]
Imagini[modificare | modificare sursă]
-
Mihnea Turcitul (dreapta) și mama sa (stânga)
-
Stema
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Giurescu, Constantin C. (), Istoria românilor. III, Partea a doua, Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocei fanariote (1601-1821), București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, pp. 462–463
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Constantin Cantacuzino: Letopisețul Cantacuzinesc
- Ștefan Ștefănescu: Istoria medie a României, București, Vol. I, 1991
- A. D. Xenopol: Istoria romînilor din Dacia Traiană, Vol. V, cap. 3, Iași, 1896
- Ileana Cazan, Eugen Denize: Marile puteri și spațiul românesc în secolele XV-XVI Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității din București, 2001
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| Predecesor: Alexandru al II-lea Mircea |
 1577 – 1583 |
Succesor: Petru Cercel |
| Predecesor: Petru Cercel |
1585 – 1591 |
Succesor: Ștefan Surdul |
