www.fgks.org   »   [go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Voltaire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Voltaire
Date personale
Nume la naștereFrançois-Marie Arouet Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[6][8][9][10] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[6][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPanthéon ()
abbaye de Sellières[*][[abbaye de Sellières (abbey located in Aube, in France)|​]] ()[11] Modificați la Wikidata
PărințiFrançois Arouet[*][[François Arouet (avocat francez)|​]]
Marguerite d'Aumard[*][[Marguerite d'Aumard (mother of Voltaire)|​]] Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
poet
istoric
eseist
dramaturg
autobiograf[*]
diarist[*]
jurist-poet[*]
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
enciclopedist
correspondent[*][[correspondent (author of letters)|​]]
politolog[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
PseudonimVoltaire, Bénédictin[1]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Louis-le-Grand
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarliber-cugetător, Iluminism, deism  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCandid
Zadig ou la Destinée[*][[Zadig ou la Destinée |​]]
Zaïre[*][[Zaïre |​]]
Lettres philosophiques[*][[Lettres philosophiques |​]]
Dictionnaire philosophique
L'Ingénu[*][[L'Ingénu |​]]
Le Fanatisme ou Mahomet le Prophète[*][[Le Fanatisme ou Mahomet le Prophète |​]]
Correspondance de Voltaire[*][[Correspondance de Voltaire |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Membru al Societății Regale[*][2]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor, filosof, istoric, dramaturg, prozator și epistoler al Iluminismului francez. Debutează în literatură la vârsta de 16 ani, fiind elev la Colegiul Louis le Grand.

Portretul lui Voltaire

Date biografice

Autorul a adoptat numele de "Voltaire" în 1718, în urma incarcerarii lui de la Bastille. Originea sa este neclară. Este o anagrama de AROVET LI, ortografia latinizat a numelui său, Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune ( "tineri"). În conformitate cu o tradiție de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire ( "lucrul mic determinat"), ca un copil, și a înviat o variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou. Richard Holmes susține derivarea anagramatica a numelui, dar adaugă că un scriitor, cum ar fi Voltaire ar fi intenționat să transmită, de asemenea, conotațiile sale de viteză și îndrăzneț. Acestea provin de la asociații de cuvinte precum voltige (acrobații pe un trapez sau cal), schimbări de poziție (o filare pe cale să se confrunte cu dușmanii), și volatile (inițial, orice creatură cu aripi). "Arouet" nu a fost un nume de potrivire nobil pentru reputația sa în creștere, mai ales având în vedere faptul că numele de rezonanță cu rouer à ( "să fie bătut în sus") și Roue (un Debauche). Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau martie 1719, Voltaire concluzionează întrebând că, dacă Rousseau dorește să-i trimită o scrisoare de întoarcere, el face acest lucru adresându-l domnului de Voltaire. Un post-scriptum explica: "J'ai été si Malheureux sous le nom d'Arouet que j'en AI pris Autre onu surtout pour n'être plus confondu avec le Roi Poète", (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet pe care am luat o alta, în primul rând, astfel încât să înceteze să fie confundat cu poetul Roi.) Aceasta se referă probabil la Adenes le Roi, iar diftongul "oi" a fost apoi pronuntat la fel ca "ouai" moderne, astfel încât asemănarea cu "Arouet "este clar, și, astfel, s-ar putea sa fi fost o parte din raționamentul său. Intr-adevar, Voltaire este cunoscut, de asemenea, s-au utilizat cel puțin 178 de pseudonime separate, în timpul vieții sale. În luna februarie 1778 Voltaire a revenit pentru prima dată în peste 25 de ani la Paris, printre alte motive pentru a vedea premiera ultimei tragedii ale sale, Irene.

Curând s-a îmbolnăvit din nou și a murit în 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase și variate și nu a fost posibil să se stabilească detaliile exacte a ce s-a întâmplat. Dușmanii lui au povestit ca el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un preot catolic, sau că a murit în mare chin, în timp ce adepții lui au spus că a fost sfidător până la ultima suflare. Potrivit unei povesti, ultimele lui cuvinte au fost “Acum nu este momentul să-mi fac noi inamici.” A fost răspunsul lui către un preot de lângă patul său de moarte, cerându-i lui Voltaire să se lepede de Satana. Totuși, acest lucru pare să-și fi avut originea într-o glumă care a fost publicată pentru prima oara într-un ziar din Massachusetts în 1865, și a fost atribuită lui Voltaire doar în anii 70.

Datorită bine cunoscutei sale critici a Bisericii, pe care a refuzat să o retragă înaintea morții, lui Voltaire i-a fost interzisă o înmormântare creștină în Paris, dar prieteni și relații au reușit să-i îngroape trupul în secret la Abația din Scellières în Champagne. Inima și creierul său au fost îmbălsămate separat.

În 11 iulie 1791, a fost depus în racla din Pantheon, după Adunarea Națională a Franței, care l-a considerat pe el premergătorul Revoluției Franceze, a avut rămășitele aduse înapoi în Paris. Se estimează că un milion de oameni au participat la procesiune, care s-a întins prin Paris.

Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul,, interesat fiind de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).

Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprima credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea, așa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondența cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înțeleptul din Ferney".

Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtați jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberați jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte, a devenit cunoscut și pentru toleranța sa. Astfel și-a exprimat odată punctul său contradictoriu față de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați." Concepția sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care dețin puterea politică și filozofii care dețin înțelepciunea. De asemenea, Voltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) și-a imaginat Senzualismul.

Voltaire a fost un scriitor prolific, și a produs în aproape fiecare opere literare de formă (piese de teatru, poezie, romane, eseuri, lucrări istorice și științifice, peste 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proză și idile I au fost scrise ca polemici.Voltaire a respins filosofia pesimistă și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune.

Cea mai mare lucrare filosofică a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "Dicționar filozofic") Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică.

El este amintit și onorat în Franța ca polemist Curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și care au denunțat nedreptățile

Deși El a susținut pe motive intelectuale pentru stabilirea unei monarhii constituționale în Franța, ceea ce sugerează o înclinație spre liberalism. Voltaire a văzut pe an monarh luminat sau absolutistă (un despotism binevoitor, similar cu cel susținut de către Platon), sfătuit de Filosofi ca și el.

Voltaire este adesea gândit  ca ateu, cu toate că, în fapt, el a luat parte la activități religioase și de luare a construit chiar și o capelă, la moșia sa de la Ferney.

Sursa principală de concepție greșită este o linie de la una din poeziile sale (numită "Cei 3 impostori"), care este de obicei tradus ca: "Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-L inventeze ". Mulți comentatori au argumentat că acesta este un mod ironic de a spune că nu contează dacă Dumnezeu există sau nu, deși alții susțin că rezultă clar din restul poemului că orice critică a fost concentrat mai mult față de acțiunile religiei organizate.

De fapt, la fel ca multe alte personaje-cheie în timpul Iluminismului european, Voltaire se considera un deist, iar el a contribuit la răspândirea deismul lui din Anglia în Franța, în timpul vieții sale. El nu credea că credința absolută, bazată pe orice text religios particular sau singular sau tradiție a revelației, era nevoie să creadă în Dumnezeu. El a scris: "Este perfect evident pentru mintea mea că există o ființă necesară, etern, suprem și inteligent. Aceasta nu este o chestiune de credință, ci a rațiunii". Într-adevăr, să se concentreze pe ideea unui univers bazat pe rațiune și respect pentru natură a reflectat panteismul, care a fost din ce în ce mai populare de-a lungul secolelor 17 și 18.

El a fost extrem de critic al catolicismului predominant, și, în special, el credea că Biblia era o referință legală și / sau morală depășită, că a fost în mare măsură metaforic oricum , și că a fost munca omului și nu un dar divin, toate care i-au câștigat oarecum o reputație proastă în Biserica catolică. Atitudinea lui față de Islam a variat de la "o sectă falsă și barbari" la "o religie înțeleaptă, severă, castă și umană". El a arătat, de asemenea, la un moment dat o înclinație spre ideile hinduismului și lucrările preoților Brahman.

Voltaire este cunoscut pentru mai multe aforisme memorabile, cu toate că ele sunt adesea citate din context. "Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-L inventeze", așa cum a fost menționat, este încă aprig dezbătută la semnificația și intențiile sale. "Totul este pentru cel mai bun din cele mai bune din toate lumile posibile", din nuvela lui "Candide", este de fapt o parodie a optimismului Leibniz și a religiei.

Opera

Elémens de la philosophie de Neuton, 1738
  • Œdipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Zaïre (1732)
  • Eriphile (1732)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candide (1759)
  • Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • "Zadig" (1747)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (1764)
  • Traité sur la tolérance (1763)
  • Irène (1778)
  • Socrates
  • Mahomet(1741)
  • Mérope (1743)
  • Nanine (1749)
  • La princesse de Navarre (1745)
  • L'Orphelin de la Chine (1755)[13][14]

Note

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Past Fellows of the Royal Society database 
  3. ^ a b Voltaire (în engleză), RKDartists 
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b François Marie dit VOLTAIRE Arouet (în franceză), annuaire prosopographique: la France savante 
  6. ^ a b c d Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  7. ^ a b Вольтер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ a b Voltaire, SNAC, accesat în  
  9. ^ a b Voltaire, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  10. ^ a b Voltaire, Brockhaus Enzyklopädie 
  11. ^ https://www.pariszigzag.fr/secret/histoire-insolite-paris/restes-voltaire-eparpilles-dans-paris  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Liu, Wu-Chi (). „The Original Orphan of China”. Comparative Literature. 5 (3): 206–207. JSTOR 1768912. 
  14. ^ This is an adaptation of the famous Chinese play The Orphan of Zhao, based on historical events in the Spring and Autumn period.

Bibliografie

  • App, Urs. The Birth of Orientalism. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2010 (hardcover, ISBN 978-0-8122-4261-4); contains a 60-page chapter (pp. 15–76) on Voltaire as a pioneer of Indomania and his use of fake Indian texts in anti-Christian propaganda.
  • Besterman, Theodore, Voltaire, (1969).
  • Brumfitt, J. H. Voltaire: Historian (1958) online edition
  • Davidson, Ian, Voltaire. A Life, London, Profile Books, 2010. ISBN 978-1-60598-287-8
  • Durant, Will, The Story of Civilization. Vol. IX: The Age of Voltaire. New York: Simon and Schuster, 1965.
  • Gay, Peter, Voltaire's Politics, The Poet as Realist, Yale University, 1988.
  • Hadidi, Djavâd, Voltaire et l'Islam, Publications Orientalistes de France, 1974. ISBN 978-2-84161-510-0
  • Knapp, Bettina L. Voltaire Revisited (2000)
  • Mason, Haydn, Voltaire, A Biography (1981) ISBN 978-0-8018-2611-5
  • McElroy, Wendy (). „Voltaire (1694–1778)”. În Hamowy, Ronald. The Encyclopedia of Libertarianism. Thousand Oaks, CA: SAGE; Cato Institute. pp. 521–2. ISBN 978-1-4129-6580-4. LCCN 2008009151. OCLC 750831024. 
  • Muller, Jerry Z., 2002. The Mind and the Market: Capitalism in Western Thought. Anchor Books. 978-0385721660
  • Pearson, Roger, 2005. Voltaire Almighty: a life in pursuit of freedom. Bloomsbury. ISBN 978-1-58234-630-4. pp. 447
  • Quinones, Ricardo J. Erasmus and Voltaire: Why They Still Matter (University of Toronto Press; 2010) 240 pages; Draws parallels between the two thinkers as voices of moderation with relevance today.
  • Schwarzbach, Bertram Eugene, Voltaire's Old Testament Criticism, Librairie Droz, Geneva, 1971.
  • Torrey, Norman L., The Spirit of Voltaire, Columbia University Press, 1938.
  • Vernon, Thomas S. (). „Chapter V: Voltaire”. Great Infidels. M & M Pr. ISBN 0-943099-05-6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Wade, Ira O. (). Studies on Voltaire. New York: Russell & Russell. 
  • Wright, Charles Henry Conrad, A History of French Literature, Oxford University Press, 1912.
  • "The Cambridge Companion to Voltaire", ed by Nicholas Cronk, 2009.
  • „ Scriitori francezi” - Mic dicționar, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978.

În franceză

  • René Pomeau, La Religion de Voltaire, Librairie Nizet, Paris, 1974.
  • Valérie Crugten-André, La vie de Voltaire [1]

Surse primare

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Voltaire
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Voltaire
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Voltaire.