Franci

La gurile Rinului, pe malul său drept, se găseau francii, o confederaţie de neamuri înrudite unele cu altele, individualizate în masa germanică relativ recent sub acest nume comun. Din a doua jumătate a secolului al III-lea au încercat mereu să invadeze Galia, fiind respinşi cu mare greutate de împăraţi. Un mare număr dintre ei intră în rândurile armatei romane din Galia, iar unii sunt aşezaţi de Imperiu în regiunile nordice ale acestei provincii, pentru a pune în valoare terenurile agricole abandonate. Spre deosebire de alţi migratori, ei nu au întrerupt niciodată contactul cu locurile de origine, ceea ce a contribuit la întărirea perma-nentă a elementului barbar aşezat în Galia. În 481, la conducerea unuia din regatele din zona Belgiei actuale vine Clovis, din dinastia merovingiană, care reuşeşte să-i elimine pe ceilalţi şefi barbari din fosta Galie romană. Convertirea sa de la păgânism la confesiunea populaţiei galo-romane a facilitat sinteza între cele două civilizaţii. La moartea sa, urmaşii îşi împart regatul, dar unitatea, teoretic, se menţine şi ea va fi restaurată în secolul al VIII-lea de către dinastia Pippinizilor, din care se trage Carol cel Mare.