suge

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din latină sugere.

Pronunție

AFI: /ˈsu.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) suge
Infinitiv	a (se) suge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) sug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sugă
Participiu	supt
Conjugare	III

(v.tranz.) a trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din țâță.
Pruncul suge lapte de la sân.
a sorbi un lichid, un suc etc.
Albina suge nectarul florilor.

Șarpele îi suge sângele.
a dizolva ceva încet în gură și a mânca; a topi ceva puțin câte puțin.
Suge o bomboană.
a trage în piept, a aspira.
A suge din ciubuc.

A suge din țigară.
(depr.) a goli conținutul unui vas; a bea.
(fam.) a fi bețiv.
(despre un corp poros) a absorbi lichide.
(fig.) a stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei.
(v.refl.) (despre ființe) a fi tras la față, a slăbi.

Sinonime

1: (înv.) zbea
2: sorbi, (pop.) bea
7: absorbi

Cuvinte derivate

Expresii

A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie
A-și suge de sub unghii = a fi foarte zgârcit
A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci
A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva
Suge-bute = calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului