De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză plaque.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului placă
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
placă
|
plăci
|
Articulat
|
placa
|
plăcile
|
Genitiv-Dativ
|
plăcii
|
plăcilor
|
Vocativ
|
placă
|
plăcilor
|
- (de obicei urmat de determinări care indică materia) bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
- disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
- (înv.) tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători.
- (tipogr.) foaie de metal pe care se imprimă literele.
- (med.) proteză dentară mobilă.
- Placă dentară.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva
Traduceri
Etimologie
Din plăcea.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
- forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru plăcea.
Anagrame
Referințe