loc

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Traduceri în alte limbi

română

Etimologie

Din latină locus.

Pronunție

• AFI: /lok/

Substantiv

1. punct, porțiune determinată în spațiu.
2. (pop.) bucată de pământ (cultivabil).
3. regiune; ținut; (p.ext.) țară.
4. așezare omenească, localitate; regiunea, țara, localitatea în care s-a născut cineva.
5. spațiu ocupat de cineva sau de ceva.
6. pasaj într-o scrisoare; publicație în care a apărut un anumit lucru.
7. slujbă, post; funcție.
8. situație socială a cuiva; (p.gener.) situație.
9. moment potrivit; prilej, ocazie.

Sinonime

• 1-9: punct, așezare, teren, zonă, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ținut, zonă, regiune, parte], regiune, ținut, poziție, situație

Cuvinte derivate

• deloc
• locșor
• locțiitor
• nelalocul

Cuvinte compuse

• loc de casă
• loc de veci
• loc de muncă, loc de producție
• loc de muncă
• loc comun

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa.
• În (sau pe) loc =
  • pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva.
  • neclintit.
  • imediat, într-o clipă.

Expresii

• Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere
• A-i sta cuiva mintea în loc, = se spune când cineva se află în fața unui lucru de neînțeles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea
• A sta pe loc = a se opri (din mers)
• La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei
• A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
• A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu
• (fam.) La loc comanda (sau mișcarea) = se spune pentru a reveni asupra unei dispoziții ( sau asupra unei mișcări greșite)
• La un loc = împreună, laolaltă
• Până într-un (sau la un) loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare
• În (sau peste) tot locul = pretutindeni
• Din loc în loc (sau dintr-un loc într-altul) = a) de colo până colo, încoace și încolo; b) din distanță în distanță, ici și colo
• Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri
• A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva
• A nu-și (mai) afla (sau găsi) locul sau a nu-l (mai) ține (sau încăpea) pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit
• A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri
• A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște
• A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
• A muta din loc = a duce în altă parte
• (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întâmplat ceva (pentru a face cercetări)
• O palmă de loc = o distanță mică
• (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se află cineva
• A lua loc = a se așeza
• Ia loc! = șezi!
• A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate
• A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva
• (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine
• (A se pune) în locul cuiva = (a se închipui) în situația cuiva (pentru a-l putea înțelege)
• A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca
• A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit
• A avea loc = a se întâmpla, a se produce
• Din capul locului = de la început
• În loc de... sau în locul..., = se spune pentru a arăta o înlocuire, o substituire
• În loc să... (sau de a...) = se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc

Traduceri

Anagrame

• col

Referințe

• DEX '98 via DEX online