De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Variante
Etimologie
Din franceză courage.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului curaj
|
n.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
curaj
|
invariabil
|
Articulat
|
curajul
|
invariabil
|
Genitiv-Dativ
|
curajului
|
invariabil
|
Vocativ
|
curajule
|
invariabil
|
- forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție.
- (cu valoare de interjecție) fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe