Înțelesul "soldi" în dicționarul Engleză

Soldo a fost numită o monedă medievală italiană de argint, emisă pentru prima dată la sfârșitul secolului al XII-lea la Milano de către împăratul Henric al VI-lea. Numele derivă din moneda solidă romană solidă. Acesta a devenit rapid răspândit în Italia, unde a fost inventat în Genova, Bologna și numeroase alte orașe. În Veneția, soldo-ul a fost scos din domnia lui Francesco Dandolo, rămânând în uz și după dizolvarea republicii în 1797 și în perioada ocupației austriece, până în 1862. În secolul al XIV-lea, Florența, un sold a fost egal cu 1/20 dintr-o lire și 12 denari. Odată cu trecerea timpului, soldo-ul a început să fie inventat în billon și, din secolul al XVIII-lea, în cupru. În timpul domniei lui Leopoldo al II-lea din Toscana, a fost în valoare de 3 quattrini. Reforma napoleoniană a monedelor italiene a făcut-o în valoare de 5 cenți, în timp ce 20 de soldi au fost necesari pentru a forma o lire. Termenul, folosit în vremurile medievale pentru a desemna plata soldaților, a devenit sinonim în italiană și germană. Soldo was the name an Italian medieval silver coin, issued for the first time in the late 12th century at Milan by Emperor Henry VI. The name derives from the late Roman coin solidus. It quickly became widespread in Italy where it was coined in Genoa, Bologna, and numerous other cities. In Venice, the soldo was minted from the reign of Francesco Dandolo onward, remaining in use also after the republic's dissolution in 1797 and during the Austrian occupation, until 1862. In the 14th century Florence, a soldo equaled 1⁄20 of a lira and 12 denari. As time passed, the soldo started to be coined in billon and, from the 18th century, in copper. During the reign of Leopoldo II of Tuscany, it was worth 3 quattrini. The Napoleonic reformation of Italian coinage made it worth 5 cents, while 20 soldi were needed to form a lira. The term, used in medieval times to designate the pay of soldiers, became its synonym in both Italian and German.