IERTÁ 의 어원학
iertá (iertát, át), vb. –
1. (Înv.) A cruța. –
2. A absolvi, a scuti de pedeapsă. –
3. A scuza. –
4. A permite, a îngădui, a accepta. –
5. (
Refl.) A se împăca, a face pace. –
6. (
Refl.,
înv.) A-și lua rămas-bun creștinește. –
7. (Înv.) A abandona, a lăsa, a renunța. –
Mr.,
megl. l’ert, l’irtare. Lat. lῑbertāre „a cruța” (Pușcariu 769; Candrea-Dens., 811; REW 5014; DAR; Densusianu,
GS, II, 18; Rosetti, I, 167), păstrat numai în
rom. –
Der. iertăciune, s. f. (iertare; compoziție poetică ce se recită atunci cînd tînăra căsătorită se desparte de părinți; despărțire, rămas-bun, mai ales cînd este vorba de un muribund);
iertător, adj. (indulgent, care iartă ușor);
neiertat, adj. (care nu poate fi iertat; care nu este iertat);
neiertător, adj. (care nu iartă).
«IERTÁ» 관련 루마니아어 책
다음 도서 목록 항목에서
iertá 의 용법을 확인하세요.
iertá 에 관련된 책과 해당 책의 짧은 발췌문을 통해 루마니아어 서적에서 단어가 사용되는 맥락을 제공합니다.
1
Dictionariulu limbei romane: dupo insarcinarea data de ...
... a sacrificá : a condoná urele selle patriei, a si condoná vieti'a republicei, a condoná totulu laarbitriulu cuiva; 3. in speciale, a lassá sau iertá d'in una detoría sau d'in una pena: a) a condoná debitoriloru banii detoriti; factiosii facu totu ce potu, ...
August Treboniu Laurian, Ioan C. Massim, George Barițiu, 1871
2
Don Juan ... Poema epica. Tradusâ de I. Eliade. [Cantos I, ... - Pagina 45
CIX . шга авеа uli onoare uli Birtxle; ixsla ne don AAfonso mi îî erá Kredinqioas'h; se гага? în sine mi вшивый два nx 'Faxe niqî o data» aë'front inen‚шит копзсчггм чел nxrta In denít; niqî însxmî de a'u1ï iertá are o dorinn'b че nx o noate sxfferí ...
George Gordon Byron Baron Byron, Ion Heliade Rădulescu, 1847
3
Opurile lui Caiu Corneliu Tacitu - Pagina 31
Memori'a lui Capitone erá placuta militariloru, si apoi facia cu altfelu de turbati Vitelliu a ucide putea pe facia, dar a iertá numai insielandui. Astfelu Burdone se tienù arestatu, si numai dupa ce Viteliu a batutu pe Ot.tne si dupa ce mani'a ...
Cornelius Tacitus, Gavriilu J. Munténu, 1871
4
Poesia popurala. Balade, culese si corese de A. M. M. - Pagina 114
„De vi-au spusli, ca ei se scape „Peste tieri, si peste ape, „Dómnei atuncea-i poti iertá, „Si pe mine-a me mustra! „De vi-au spusli, ca se me vinda, „Si pandurii se me prinda, „Dómnel atuncea tu se-i bati, „Cà nu-sli soti adeverati! Fratîlorii ...
Atanasiŭ Marianŭ MARIENESCU, 1859
5
Verbe româneşti - Pagina 107
3,6 sä ieftineascä, imper. 2 ieñineste, ger. ieftinind, part. ieñinit. IERNÁ- ind. prez. 1 iernez, 3,6 ierneazä, 4 iernäm, conj. prez. 3,6 säierneze, ger. Jemând, part. ieraaí. IERTÁ - ind. prez. 1 /ár£ 2 /er# 3,6 /arf£ 4 iertím, conj. prez. 3,6 säierte, imper ...
Toma Grigorie, Valeriu Grigorie, 1994
6
Familiea Sbiera dupa tradit iune s i istorie s i amintiri ... - Pagina 305
Tinerimea noastră bărbătească învaţă în saloanele de luptă arta de a-şi răsbuná sîngeros, cu tăişul sabiei, vătămările de onoare; unde însă învaţă ea aceâ artă mult mai greă de a iertá, cu mărinimie, acele vătămări ? Ea îşi esercită şişi ...
7
Istori'a romana, de la Nerone pene la Alexandru Severu, ... - Pagina 10
Totu in acestu modu se purtà in tote imprejuràrile; càci diceá: Deco Nerone va cautá se me omóre numai pre mine, asiu iertá bucurosu pre cei ce lu lingusiescu preste mesura; éro deco, d'intre cei-ce lu lauda forte multu, unii au peritu, altii voru ...
Cassius Dio Cocceianus, 1878
8
Der Ewigkeit Vorbott, deß Todts Herold: So gesunden, ... - Pagina 474
... war eben bet jenig паф ftinet i>iertá"gígenQ3egta6nii$ / ^ct et jtutot ge# wefen. 2tífott>arau«#í)et;9Bíffi6en©ct^rtv jii SHatm eben bec jeni g паф feiner emeef * ung/altfetéuuot gewefen. 2tlfo wat au ф' <5l;rtfíu$ Der jenig паф feinet »r/íánb/ber ...
Jeremias Drexel, Johann Miller, Philipp Sadeler, 1628
9
Karl Thams Deutsch-böhmisches National-lexikon - Pagina 642
SJiertágtfl/ ctyf&ennj,íti»rtoí>enrti,b<i< »iertàgigt fticbcr, ftwrtooennj ,;y; mnice , aium-bo MIC jymnice, ctun'r.icr'u, f. t>iertá*$iae 3eit, ím»r< tooeimj Cus. SMCV te / ber, áwi-tv, ¡um i'icrtcimiol, to ítn>riy. »iertbalb, pill ítrortf » »¡ertímfo €(> leu, ...
Karl Ignaz Tham, Johann Christoph Adelung, 1788
10
Schriften zur Geschichte der Dichtung und Sage: Abhandlung ...
... benn 91афе genommen, ©eine gafjrt ift \>ou feltfamer Slbcnteuer, ungeheurer Äa'mfcfe unb SReiterftüdEe, in benen рфШф SSertoirrung unb 3Rife= lierflanbnifî Ь,егг?ф1, fo erlegt er паф »iertá'gigem §еф!еп ben 2b,ier= mann (f. oben ©.